Sticletele

Într-o lume în care urbanizarea crește continuu, există unele creaturi care reușesc să își facă loc în mijlocul betonului și a asfaltului. Printre acestea se numără și sticletele, păsări mici și vioaie care își găsesc cuiburi în orașe și sate, adaptându-se cu succes la mediul urban.

Descriere și Caracteristici

Sticletele (Passer domesticus) sunt păsări mici, având în general o lungime de aproximativ 15 cm și o greutate de aproximativ 30 de grame. Masculii au un penaj cu dungi și pete negre, cu o pată neagră pe piept, în timp ce femelele sunt mai puțin colorate, fiind de obicei într-o nuanță cenușie. Aceste păsări sunt cunoscute pentru cântecul lor caracteristic, un șuierat plin de energie care le face ușor de recunoscut.

Habitat și Răspândire

Originare din regiunile calde ale Africii, Orientului Mijlociu și Europei, sticletele s-au adaptat cu succes la viața în mediul urban. Ele preferă să își construiască cuiburile în fisurile clădirilor, sub acoperișuri sau chiar în cuștile de scurgere, găsind resurse abundente de hrană în zona urbană. Deși sunt mai des întâlnite în apropierea oamenilor, sticletele pot fi găsite și în zonele rurale, în special în sate și ferme.

Comportament și Dietă

Sticletele sunt păsări sociale, formând colonii mari în anumite zone urbane. Ele sunt omnivore, hrănindu-se cu o varietate de semințe, fructe, insecte și chiar resturi alimentare lăsate de oameni. Fiind păsări extrem de adaptabile, sticletele își schimbă dieta în funcție de disponibilitatea hranei din mediul în care trăiesc.

Rolul în Ecosistem

Deși pot fi considerate uneori „parazite urbane”, sticletele au un rol important în ecosistemul urban. Ele contribuie la controlul populațiilor de insecte dăunătoare și la dispersia semințelor, ajutând la menținerea echilibrului în mediul urban. De asemenea, sticletele sunt și o sursă de hrană pentru alte creaturi, cum ar fi pisicile și șoarecii, întreținând astfel lanțurile trofice în orașe și sate.

Conservarea și Protecția

Deși sticletele sunt considerate comune și nu se află în pericol imediat, există anumite amenințări la adresa populațiilor lor, cum ar fi pierderea habitatului și poluarea. Protejarea zonelor verzi din mediul urban și reducerea utilizării pesticidelor pot contribui la menținerea populațiilor sănătoase de sticlete în orașe și sate.

Furnica

Furnicile sunt unele dintre cele mai fascinante și impresionante creaturi din regnul animal. Cu miliarde de ani de evoluție în spatele lor, aceste mici insecte sunt capabile să construiască și să mențină colonii complexe, să comunice între ele și să îndeplinească o varietate de roluri vitale în ecosistemele terestre.

Cu toate că sunt mici, furnicile sunt extrem de organizate și disciplinate. Colonii întregi sunt guvernate de o ierarhie strică, unde fiecare individ are un rol bine definit și contribuie la bunăstarea colectivă. Dincolo de munca de colectare a hranei, furnicile își dedică timpul și resursele pentru a-și construi și întreține cuiburile subterane sau în vegetație.

Un aspect fascinant al vieții furnicilor este abilitatea lor de a comunica și de a coopera. Ele utilizează feromoni și alte semnale chimice pentru a transmite informații esențiale despre hrană, pericole și alte aspecte ale mediului înconjurător. Această comunicare eficientă este crucială pentru supraviețuirea coloniei și pentru coordonarea eforturilor de căutare a hranei sau de apărare împotriva dușmanilor.

Deși furnicile sunt adesea privite ca fiind simple creaturi de teren, ele sunt de fapt implicate în interacțiuni complexe cu alte organisme din ecosistemele lor. De exemplu, ele pot avea relații simbiotice benefice cu alte specii, precum afidele, pe care le muls pentru secrețiile lor dulci, oferind în schimb protecție împotriva prădătorilor.

Pe lângă rolurile lor vitale în ecosisteme, furnicile sunt și subiectul unor studii științifice importante. Ele oferă cercetătorilor modele utile pentru înțelegerea comportam
entului social și al cooperării în rândul animalelor. De asemenea, furnicile pot fi folosite ca indicatori ai sănătății ecosistemelor, deoarece reacționează la schimbările de mediu și la perturbările umane.

Nevastuica

Nevăstuica (Neovison vison), cunoscută și sub numele de vizon american, este o creatură fascinantă din familia Mustelidae, originară din America de Nord, dar care s-a răspândit și în alte părți ale lumii datorită creșterii în captivitate și eliberării accidentale sau intenționate în mediul sălbatic.

Aspectul fizic distinctiv al nevăstuicii constă în blana sa groasă, de o culoare variată, care poate fi brună, neagră, albă sau argintie, în funcție de varietatea genetică. Această blană bogată a făcut din nevăstuică o specie căutată în industria modei, fiind folosită în confecționarea hainelor și a altor articole de lux.

Nevăstuica este o prădătoare agilă și eficientă, adaptată la viața în medii umede și mlăștinoase. Are un regim alimentar variat, hrănindu-se cu pești, amfibieni, rozătoare, păsări și alte mici animale acvatice sau terestre. Cu o viziune excelentă și o simțire fină a mirosului, nevăstuica este capabilă să localizeze prada chiar și în condiții de lumină redusă sau în apă tulbure.

În ciuda abilităților sale de vânătoare impresionante, nevăstuica este, la rândul său, pradă pentru alte creaturi sălbatice, precum urșii, lupii și păsările răpitoare. Totuși, principala amenințare pentru această specie este intervenția umană, prin distrugerea habitatului său natural, poluarea apei și prinderea excesivă pentru blana sa valoroasă.

În ciuda controversei legate de utilizarea blănii de nevăstuică în industria modei, această specie are și un impact pozitiv asupra ecosistemului. Prin controlul populațiilor de rozătoare și prinderea de pești, nevăstuica ajută la menținerea echilibrului în ecosistemele acvatice și terestre în care trăiește.

Curcanul

Originea curcanului poate fi urmărită în America de Nord, unde a fost domesticit de către nativii americani cu sute de ani în urmă. Cu timpul, curcanul a căpătat popularitate în Europa și în alte părți ale lumii, fiind apreciat pentru carnea sa gustoasă și pentru capacitatea de a fi crescut în mod eficient în ferme.

Curcanul domestic (Meleagris gallopavo) este recunoscut pentru dimensiunile sale impresionante și pentru penajul său caracteristic, care poate varia în nuanțe de bronz, negru și alb. Masculii sunt cunoscuți pentru creasta roșie și pentru ciocul proeminent, în timp ce femelele au o prezență mai discretă, dar totuși elegantă.

O caracteristică remarcabilă a curcanului este capacitatea sa de a comunica și de a interacționa în grupuri mari. Curcanii sunt pasări sociale, care își petrec mare parte din timpul lor în turme, comunicând prin sunete specifice și semnale vizuale. În plus, masculii sunt cunoscuți pentru ritualurile lor impresionante de curtare, care implică afișarea penajului colorat și a comportamentului agresiv în fața altor masculi.

În ciuda popularității lor în meniurile de sărbători, curcanii au și un rol important în ecosistem. Ei contribuie la controlul populațiilor de insecte și rozătoare și la întreținerea fertilității solului în fermele și pășunile unde sunt crescute. În plus, curcanii sunt adesea folosiți în programe de terapie asistată de animale, datorită naturii lor blânde și a capacitatății de a stabili legături cu oamenii.

Fazanul

Cu o frumusețe distinctivă și un comportament fascinant, fazanul este o pasăre care încântă privirile și stârnește imaginația. Cu o istorie îndelungată de asociere cu nobilimea și vânătoarea, această pasăre își păstrează aura de aristocrație și mister în sălbăticia pădurilor și câmpiilor.

Fazanul (Phasianus colchicus) este originar din Asia, dar a fost introdus și aclimatizat în multe părți ale lumii, inclusiv Europa și America de Nord. Masculul este recunoscut pentru frumusețea sa spectaculoasă, având un penaj colorat în nuanțe vii de roșu, auriu, verde și albastru, care strălucesc în lumina soarelui. Femela, în schimb, este mai discretă în aparență, având un penaj maroniu cu dungi și pete.

O caracteristică remarcabilă a fazanului este coada sa lungă și elegantă, care poate fi desfășurată într-un evantai impresionant în timpul ritualelor de curtare. Aceste ceremonii, în care masculii își arată frumusețea pentru a atrage femelele, sunt un spectacol impresionant în lumea pădurilor.

Cu toate că fazanii sunt adesea asociați cu vânătoarea sportivă, acești păsări au o viață socială complexă și interesantă. Trăind în grupuri mici în habitatul lor natural, fazanii comunică folosind o varietate de sunete și semnale vizuale. În plus, ei sunt cunoscuți pentru agilitatea și viteză lor în zbor, care îi ajută să evite prădătorii și să exploreze noi teritorii.

În ciuda popularității lor în rândul vânătorilor, fazanii adaugă o valoare distinctă ecosistemului lor. Ei contribuie la dispersia semințelor și la menținerea echilibrului în lanțul trofic al pădurilor și câmpiilor. De asemenea, fazanii sunt subiectul unor programe de conservare și protecție în multe țări, pentru a asigura supraviețuirea și bunăstarea lor în mediul lor natural.

În concluzie, fazanul este mult mai mult decât o simplă pasăre de vânătoare. Este o creatură magnifică, cu o istorie bogată și o prezență impunătoare în peisajul sălbatic. Prin frumusețea sa și rolul său în ecosistem, fazanul ne amintește de importanța conservării și respectului față de natură și toate ființele sale.

Top animale de companie

Animalele de companie aduc bucurie, iubire și companie în viețile noastre, transformând casele în cămine pline de viață și căldură. În timp ce preferințele pot varia în funcție de preferințele individuale și de stilul de viață, există anumite specii care sunt considerate cu adevărat populare și apreciate. Iată topul animalelor de companie care ocupă inimile și casele oamenilor din întreaga lume:

1. Câinele (Canis lupus familiaris)

Câinii sunt cunoscuți pentru loialitatea lor necondiționată și capacitatea de a fi cei mai buni prieteni ai omului. De la rase mici și jucause, precum Yorkshire Terrier și Bulldog Francez, la rase mari și protectoare, precum Labrador Retriever și Ciobănesc German, câinii vin într-o varietate uimitoare de dimensiuni, forme și personalități.

2. Pisica (Felis catus)

Pisicile sunt animale de companie populare pentru mulți oameni, fiind apreciate pentru grația lor, independența și capacitatea de a oferi afecțiune. De la pisicile domestice obișnuite la rasele exotice precum Persanele și Sfinxii, pisicile aduc o energie calmă și reconfortantă în casele noastre.

3. Peștele (Diverse specii)

Acvariile cu pești sunt o alegere populară pentru mulți iubitori de animale de companie, oferind o vedere relaxantă și captivantă în lumea subacvatică. Speciile populare de pești de acvariu includ Guppy, Neon Tetra, Betta și Goldfish, fiecare aducând propria lor frumusețe și personalitate în spațiul lor acvatic.

4. Păsările (Diverse specii)

De la papagalii vorbitori la canarii cântători, păsările sunt animale de companie minunate care aduc zgomot și culoare în casele noastre. Cu personalități variate și melodii frumoase, păsările pot fi într-adevăr prieteni fermecători și distractivi.

5. Hamsterul (Cricetulus griseus)

Hamsterii sunt animale de companie mici și jucause, apreciate pentru dimensiunea lor compactă și pentru comportamentul lor amuzant. Aceste creaturi pufoase sunt ușor de îngrijit și pot oferi multă bucurie și distracție într-un pachet mic.

6. Șobolanul de casă (Rattus norvegicus)

Deși pot părea neobișnuiți pentru unii, șobolanii de casă sunt animale de companie inteligente și afectuoase, care pot forma legături puternice cu stăpânii lor. Cu o îngrijire adecvată și interacțiune frecventă, acești rozătoare pot fi companioni iubitori și jucăuși.

7. Iepurele (Oryctolagus cuniculus)

Iepurii sunt animale de companie drăguțe și blânde, apreciate pentru personalitatea lor calmă și natura lor iubitoare. Cu urechile lor lungi și ochii strălucitori, iepurii aduc o doză de adorabilitate în casele noastre și sunt opțiuni minunate pentru familiile cu copii.

8. Șopârla (Diverse specii)

Șopârlele sunt animale de companie fascinante și exotice, apreciate pentru frumusețea lor și ușurința de îngrijire. Cu specii variate precum Gecko Leopard, Șopârla Barbat și Șopârla Barbata, aceste reptile pot oferi o companie interesantă și neobișnuită.

9. Cobaiul (Cavia porcellus)

Cobaii sunt animale de companie adorabile și jucăușe, apreciate pentru personalitatea lor prietenoasă și pentru sunetele lor adorabile. Cu o îngrijire adecvată și o atenție plăcută, aceste rozătoare pot deveni membri iubiți ai familiei.

10. Câinele de pradă (Chinchilla)

Chinchilla este o alegere populară pentru mulți iubitori de animale de companie, datorită blănii lor luxoase și personalității lor prietenoase. Aceste mamifere mici sunt pline de energie și curiozitate și pot aduce o bucurie inestimabilă în viața stăpânilor lor.

Indiferent de preferințele individuale, animalele de companie aduc multă bucurie și fericire în viețile noastre și sunt adesea considerate membri iubiți ai familiei. Alegerea unei animale de companie potrivite poate completa și îmbogăți experiența noastră de viață, oferindu-ne prietenie, dragoste și companie pe tot parcursul călătoriei noastre.

Rechinii: Stăpânii Oceanelor și Simboluri ale Puterii și Adaptabilității

 Rechinii: Stăpânii Oceanelor și Simboluri ale Puterii și Adaptabilității

Rechinii sunt printre cele mai cunoscute și fascinante creaturi marine. Cu reputația lor de prădători de vârf și anatomia lor remarcabilă, aceste creaturi evoluate au captivat imaginația oamenilor de-a lungul secolelor. Să explorăm mai profund aceste minunate creaturi și rolul lor esențial în ecosistemele marine în care trăiesc.

Anatomia și Caracteristicile Rechinilor

Rechinii sunt pești cartilaginoși care se caracterizează prin prezența apei deschise și a aripioarelor pe corpul lor alungit. Ei sunt printre cei mai vechi și mai bine adaptați prădători din oceanele lumii. Anatomia lor este perfect adaptată pentru viața lor în mediul marin, cu dinți ascuțiți, o musculatură puternică și o înotătoare dorsală distinctivă care le permite să se deplaseze rapid și eficient prin apă.

Habitatul și Distribuția Rechinilor

Rechinii pot fi găsiți în toate oceanele lumii, de la apele tropicale până la cele arctice și antarctice. Ei trăiesc într-o varietate de habitate marine, inclusiv recifuri de corali, adâncimi oceanice și ape deschise. Unele specii de rechini sunt migratoare și călătoresc pe distanțe lungi în căutare de hrană sau pentru a se reproduce.

Comportamentul și Societatea Rechinilor

Rechinii sunt creaturi solitare, care își petrec mare parte din timpul lor căutând hrană și navigând în mediul lor marin. Ei sunt prădători de vârf în lanțul trofic marin, ocupând poziția lor în partea de sus a lanțului alimentar și jucând un rol crucial în menținerea echilibrului ecologic în ecosistemele marine.

Deși reputația lor de prădători feroce este bine cunoscută, rechinii sunt creaturi surprinzător de sensibile și adaptabile la schimbările din mediu. Ei au o gamă largă de comportamente și strategii de vânătoare, iar unele specii sunt cunoscute pentru comportamentul lor social, cum ar fi gruparea în carduri în timpul migrațiilor sau a hrănirii.

Importanța Ecologică și Culturală a Rechinilor

Rechinii joacă un rol crucial în ecosistemele marine, controlând populațiile de alte specii marine și menținând echilibrul ecologic. Ei sunt, de asemenea, o parte integrantă a multor culturi și tradiții din întreaga lume, fiind considerați simboluri ale puterii, forței și adaptabilității.

Amenințările și Conservarea Rechinilor

Cu toate acestea, rechinii se confruntă cu amenințări grave la adresa supraviețuirii lor. Braconajul pentru aletați, pierderea habitatului, poluarea și pescuitul excesiv sunt principalele pericole cu care se confruntă aceste creaturi astăzi.

Pentru a proteja și conserva aceste minunate creaturi marine, eforturile de conservare și protejare a habitatului sunt esențiale. Organizații internaționale, guverne și comunități locale lucrează împreună pentru a combate amenințările și pentru a promova practici sustenabile de pescuit și management al resurselor marine.

Concluzie

Rechinii sunt cu siguranță unele dintre cele mai remarcabile și fascinante creaturi ale oceanelor lumii noastre. Inteligența, sensibilitatea și importanța ecologică și culturală a rechinilor subliniază necesitatea protejării și conservării acestor minunate pești pentru generațiile viitoare. Prin eforturile noastre colective, putem asigura că aceste creaturi uimitoare continuă să trăiască liber și să prospere în apele lumii noastre.

Broaștele Țestoase: Simboluri ale Longevității și Rezistenței în Regnul Animal

Broaștele țestoase sunt printre cele mai remarcabile și rezistente creaturi ale lumii naturale. Cu carapacele lor distinctive și ritmul lor liniștit de viață, aceste reptile fascinante au captivat imaginația oamenilor de-a lungul secolelor. Să explorăm mai adânc aceste minunate creaturi și rolul lor esențial în ecosistemele în care trăiesc.

Anatomia și Caracteristicile Broaștelor Țestoase

Broaștele țestoase sunt reptile care se caracterizează prin prezența unei carapace externe solide, care le protejează corpul și organele interne. Carapacea este compusă din două părți principale: partea dorsală, numită scutul dorsal, și partea ventrală, numită plastron. Această structură oferă broaștelor țestoase protecție împotriva prădătorilor și a condițiilor de mediu nefavorabile.

Majoritatea broaștelor țestoase sunt terestre, dar există și specii care trăiesc în apă dulce sau sărată. Ele au o varietate de dimensiuni și culori, de la broaștele mici, cu dimensiuni de câțiva centimetri, până la broaștele uriașe, care pot atinge dimensiuni impresionante.

Habitatul și Distribuția Broaștelor Țestoase

Broaștele țestoase pot fi găsite într-o varietate de habitate, inclusiv păduri, savane, deșerturi, bălți și oceane. Ele sunt răspândite pe tot globul, cu excepția Antarcticii, și trăiesc într-o varietate de medii, adaptându-se condițiilor locale.

Broaștele țestoase terestre construiesc adesea vizuini sau cuiburi subterane pentru a se proteja de temperaturile extreme și de prădători, în timp ce broaștele țestoase acvatice se adaptează la viața în apă și petrec o mare parte din timpul lor înotând și căutând hrană.

Comportamentul și Societatea Broaștelor Țestoase

Broaștele țestoase sunt animale solitare, cu excepția perioadelor de reproducere. Ele sunt creaturi lente, care își petrec mare parte din timpul lor căutând hrană, încălzindu-se la soare și găsind locuri sigure pentru odihnă și protecție.

Aceste reptile au o varietate de metode de apărare împotriva prădătorilor, inclusiv retractarea capului și membrelor în interiorul carapacei și mimetismul pentru a se integra în mediu.

Importanța Ecologică și Culturală a Broaștelor Țestoase

Broaștele țestoase joacă un rol crucial în ecosistemele în care trăiesc. Ele contribuie la menținerea echilibrului ecologic prin controlul populațiilor de nevertebrate și prin dispersia semințelor. De asemenea, ele sunt o parte integrantă a multor culturi și tradiții din întreaga lume, fiind asociate cu longevitatea, rezistența și înțelepciunea.

Amenințările și Conservarea Broaștelor Țestoase

Cu toate acestea, broaștele țestoase se confruntă cu amenințări grave la adresa supraviețuirii lor. Pierderea habitatului, braconajul și poluarea sunt principalele pericole cu care se confruntă aceste reptile astăzi.

Pentru a proteja și conserva aceste minunate creaturi, eforturile de conservare și protecție a habitatului sunt esențiale. Organizații internaționale, guverne și comunități locale lucrează împreună pentru a combate amenințările și pentru a promova coexistența pașnică între broaștele țestoase și oameni.

Concluzie

Broaștele țestoase sunt cu siguranță una dintre cele mai remarcabile și rezistente creaturi ale lumii naturale. Inteligența, sensibilitatea și importanța ecologică și culturală a broaștelor țestoase subliniază necesitatea protejării și conservării acestor minunate reptile pentru generațiile viitoare. Prin eforturile noastre colective, putem asigura că aceste creaturi uimitoare continuă să trăiască liber și să prospere în sălbăticia lumii noastre.

Elefanții: Majestatea și Misterul Gigantilor Păduriilor Africane și Asiatice

Elefanții sunt printre cele mai remarcabile și fascinante creaturi de pe Pământ. Cu trunchiurile lor puternice, urechile imense și inteligența lor remarcabilă, elefanții continuă să uimească și să inspire oamenii din întreaga lume. Să explorăm mai profund aceste minunate creaturi și rolul lor esențial în ecosistemele în care trăiesc.

Anatomia și Caracteristicile Elefanților

Elefanții sunt mamifere mari, cu dimensiuni impresionante. Există două specii principale de elefanți: elefantul african și elefantul asiatic. Elefanții africani sunt mai mari decât cei asiatici și au urechi mai mari, în timp ce elefanții asiatici au urechi mai mici și un trunchi cu o singură proeminență.

Unul dintre cele mai distinctive caracteristici ale elefanților este trunchiul lor, o structură musculară flexibilă și puternică, care servește la manipularea obiectelor, hrănirea și comunicarea. Elefanții utilizează, de asemenea, trunchiul pentru a lua apă și a se răcori în timpul zilelor călduroase.

Habitatul și Distribuția Elefanților

Elefanții trăiesc într-o varietate de habitate, inclusiv savane, păduri tropicale și de conifere, zone umede și deșerturi. Elefanții africani se găsesc în regiunile subsahariene ale Africii, în timp ce elefanții asiatici se găsesc în diverse zone din Asia de Sud și de Sud-Est.

Cu toate acestea, habitatul lor natural este amenințat din ce în ce mai mult de defrișări, pierderea habitatului, conflictele cu oamenii și braconajul. Acest lucru a dus la o scădere semnificativă a populațiilor de elefanți în anii recenți.

Comportamentul și Societatea Elefanților

Elefanții trăiesc în grupuri sociale complexe, cunoscute sub numele de turme. Turmele sunt conduse de o femelă dominantă, numită matriarh, care este responsabilă de luarea deciziilor și de asigurarea securității grupului.

Elefanții comunică între ei folosind o varietate de sunete, mirosuri și semnale vizuale. În plus, ei manifestă emoții puternice, precum bucuria, tristețea și furia, și au o legătură profundă cu membrii familiei și ai turmei lor.

Importanța Ecologică și Culturală a Elefanților

Elefanții joacă un rol crucial în ecosistemele în care trăiesc. Ei contribuie la dispersia semințelor și la menținerea structurii și biodiversității habitatelor lor. De asemenea, elefanții sunt o parte integrantă a multor culturi și tradiții din întreaga lume, fiind considerați animale sacre și simboluri ale puterii, longevității și înțelepciunii.

Amenințările și Conservarea Elefanților

Cu toate acestea, elefanții se confruntă cu amenințări grave la adresa supraviețuirii lor. Braconajul pentru fildeș, pierderea habitatului și conflictele cu oamenii reprezintă principalele pericole cu care se confruntă elefanții astăzi.

Pentru a proteja și conserva aceste minunate creaturi, eforturile de conservare și protecție a habitatului sunt esențiale. Organizații internaționale, guverne și comunități locale lucrează împreună pentru a combate braconajul, pentru a stabili și a proteja coridoarele de migrație ale elefanților și pentru a promova coexistența pașnică între elefanți și oameni.

Concluzie

Elefanții sunt cu siguranță una dintre cele mai remarcabile și emblematice creaturi ale lumii noastre. Inteligența, sensibilitatea și importanța ecologică și culturală a elefanților subliniază necesitatea protejării și conservării acestor minunate animale pentru generațiile viitoare. Prin eforturile noastre colective, putem asigura că acești giganti blânzi continuă să trăiască liber și să prospere în sălbăticia lumii noastre.

Rase de caini

Cainii au fost primele animale domestice si de atunci omul se foloseste de ei. Oamenii i-au inmultit selectiv pentru diferite scopuri, iar rezultatul este un animal care apare intr-o gama larga de rase de caini, forme, marimi si aptitudini.

Cainele mastiff este crescut pentru marimea si tenacitatea sa: acesta este un mastiff napolitan. rasa mastiff a fost pe vremuri folosita pentru paza. Acum exista multe varietati si unele sunt si acum crescute pentru munca.

Un alsacian, sau caine ciobanesc german. Ciobanestii germani seamana cel mai mult cu lupul si poate din acest motiv uneori ei sunt considerati periculosi. Acesti caini au mare capacitate de a invata. Ciobanescul german adora sa fie alaturi de stapani, si este foarte prudent atunci cand e vorba de straini. Poate depasi 40 de kg daca primeste o alimentatie corespunzatoare

Ogarii sunt crescuti pentru viteza, iar corpul lor a fost supus mai multor transformari in acest sens. Ogarul are o constructie simetrica si viguroasa, cu o musculatura formidabila, are corpul proportionat, bine echilibrat, lungi si zvelti, cu coloana vertebrala flexibila. Deseori au un temperament dificil. Inaltimea ideala este de 71 - 76 cm pentru masculi, iar pentru femele, 68 - 71 cm. Greutatea poate fi cuprinsa intre 25 si 30 kg.

Cainii chihuahua sunt un exemplu extrem de caini crescuti acum ca si animale domestice de companie. Ei ar avea foarte putina utilitatea practica in afara casei, dar marimea lor redusa ii face sa fie mai usor de ingrijit decat rasele mai mari.
Uraste frigul si tremura puternic cand este expus la el. Va aprecia o hainuta in zilele reci.

Incearca cele mai noi jocuri de copii. (P)

Poze cu leoparzi

• Cele mai reusite poze cu leoparzi ale anului 2008

Leopardul este singura felina mare care se simte la fel de bine in copaci ca si la sol. Unii leoparzi se simt atat de bine in copaci incat au fost vazuti alergand alergand rapid printre crengi, prinzand bibilici intre falci din mers sau speriind paviani atat de tare incat cad la sol si mor. De asemenea folosesc copacii si pentru stocarea hranei.
Dupa ce si-a localizat victima, leopardul incepe sa se furiseze in liniste spre ea, lipindu-si burta de pamant si ajuntandu-se cu mustatile lungi si sensibile pentru a-si gasi drumul prin subarboretul intunecos. Dupa ce se apropie la 5-10 metrii de prada, leopardul se napusteste inainte in mai multe salturi rapide si sare pe spatele animalului, apucandu-l strans cu labele anterioare.
Dupa ce si-a urmarit si si-a prins prada, el o ucide fie strangandu-si falcile in jurul gatului sau pana se sufoca, fie se rostogoleste cu ea pana acesteia i se rupe gatul. Insa leoparzii nu sunt intotdeauna norocosi cand vaneaza, atunci cand lumina lunii este puternica ii este foarte dificil sa se apropie de prada avand foarte multe rateuri inainte de a putea manca.

Iti plac jocurile? Incearca noile jocuri de gatit!

Veverita cenusie

Veverita cenusie este un mamifer curios care nu se teme sa colonizeze regiunile in care traiesc oamenii. Jucause si departe de a fi sfioase veveritele cenusii s-au adaptat extraordinar la viata din regiunile urbane, ele cautand parcurile si gradinile care contin multe plante cu seminte si nuci. Ele folosesc deseurile ramase de la oameni (pungi de plastic, bucati de carton, hartii si altele) pentru a-si construi cuibul.
Veveritele cenusii au doua perioade de imperechere: toamna si primavara. Dupa imperechere, perechea se desparte, masculul intorcandu-se pe propriul teritoriu. Femela are o perioada de gestatie de 6 saptamani, timp in care ea captuseste cuibul cu material moale.
Ghearele lungi si degtele veveritei o ajuta sa se agate de scoarta copacilor. Ea poate sa se fixeze mai bine pe scoarta mai dura, cum e cea a stejarului. Coloritul sau o ajuta sa se ascunda pe trunchiuri si ramuri.

Iti plac jocurile? Incearca si noile jocuri de gatit!

Perus

Perusul este o pasare exotica ce se reproduce relativ usor. Lucru care i-a ajutat pe europeni atunci cand au decis sa inmulteasca perusul in Europa deoarece australienii interzisesera exportul acestora.
Datorita imperecherilor in alte conditii decat cele naturale perusii au suferit mutatii genetice. Au aparut specii cu penaj galben stralucitor, apoi diverse varietati albastre, albe si lucrurile pot continua. Tipul salbatic are penajul verde si o masca galbena pe frunte si pe fata.
Perusii cantaresc cam 30-40 de grame si au cam 18 cm inaltime.
Perusul in captivitate are nevoie de spatiu. O colivie nu este exact spatiul de care are nevoie dar in aceste conditii este bine sa fie lasat liber prin casa macar o ora pe zi. Colivia nu trebuie amplasata in bataia soarelui si nici in curent. Noapte este indicat sa fie acoperita colivia cu o bucata de panza.
Meiul, canepa si ovazul sunt principalele alimente ale perusului iar apa trebuie sa fie in permanenta in colivia sa.
Perusul este un animal pe care stresul il poate omori de aceea comportamentul fata de acesta trebuie sa fie intotdeauna unul plin de dragoste si intelegere.

Purici

Puricii sunt insecte mici si parazite cu o lungime intre 1 si 9 milimetrii ce traiesc pe mamifere, dar si pe pasari intr-un procent mai mic.
Puricii au corpul turtit, cu un cap in forma de glont care permite parazitului sa se deplaseze usor prin blana animalului sau penele pasarilor. Deoarece si-au pierdut capacitatea de a zbura, puricii se deplaseaza prin salturi. Majoritatea puricilor sunt numiti dupa tipul de animal sau mediu pe care traiesc; ca de exemplu: purici de caine, purici de pisica, purci de liliac, purici de iepure, purici de gaina, purici de nisip etc.
Ciclul de viata al purecilor trece prin mai multe stadii: ou, larva (cele mai sensibile) , pupa si apoi purice.
Puricii pot fi responsabil de transmiterea de boli, deoarece odata ce el suge sange ce contine bacterii ale bolii poate infecta cu usurinta cand va incerca sa se hraneasca din nou.

Te plictisesti? Incearca jocuri sportive!

Pavianii

Pavianii sunt animale inteligente care traiesc in Africa si in sudul Arabiei, acestia sunt membrii suprafamiliei maimutelor din Lumea Veche si pot forma complexe comunitati sociale.
Pavianii variaza mult ca dimensiune de la micul pavian de Guineea pana la marele pavian chacma. Pentru ca pavianii nu se tem de oameni, ei pot devenii o pacoste, in special in parcurile nationale unde se obisnuiesc cu faptul ca sunt hraniti de turisti. Unii chiar fura mancare de la oameni.
Pavianii traiesc in principal la sol, catarandu-se in copaci doar pentru a dormi sau a scapa de pericol. Puiul de pavian se agata de blana de pe pieptul mamei, iar cand mai creste putin este transportat pe spatele ei.
Grupul de paviani ramane intotdeauna impreuna, indiferent ca se afla in miscare sau se hraneste. Adesea el isi imparte teritoriul cu alte animale, printre care antilopele si bivolii, precum si cu alte grupuri de paviani.

Broasca cu coarne

Broasca cu coarne, viu colorata, care traieste in mlastinile din Pantanal, are capul mare si maxilarele puternice, gratie carora poate manca orice animal suficient de mic pentru a-l inghiti. Meniul sau e foarte diversificat incluzand melci, soareci sau poate ajunge sa manance alte broaste mai mici. Numele ei provine de la pliul de piele care seamana cu un corn pe care il are deasupra fiecarui ochi. Culorile sale vii si agresivitatea i-au i-au conferit reputatia, nedreapta, de broasca veninoasa.

Ornitorincul

Daca natura si-a pus in minte sa creeze o enigma, a reusit pe deplin cu ornitorincul. Un mamifer de marimea unei pisici, care depune oua, are trup de castor, dar cioc si picioare de rata, animalul pare un bizar experiment biologic.
De fapt, ornitorincul este perfect adaptat la viata de pe malul apei. Ciocul sau plat este o veritabila unealta eficienta de cautare a hranei, capabil sa detecteze chiar si cei mai slabi curenti electrici din musculatura prazilor sale, din care fac parte racii.

Bufeo - Delfinul roz

Bufeo, ca orice alt mamifer respira oxigenul atmosferic cu ajutorul plamanilor. De aceea, iese la suprafata la fiecare 30 sau 40 de secunde. Durata scufundarilor sale nu depaseste niciodata doua minute. Cand partea superioara a capului, unde se afla orificiul respirator, sparge oglinda apei, suflul este zgomotos si foarte inalt pentru delfin, depasind 1.80 metrii. Cand se scufunda capul iese mai mult din apa. cu ochiul si o jumatate din bot, apoi spatele se arcuieste puternic, dar coada nu apare la suprafata. Viteza medie de inot este de 3-5 km pe ora, dar poate ajunge si la viteze de 16-18 km pe ora.
Exista o diferenta de talie intre cele doua sexe, masculii fiind mai mari. Ei ating maturitatea sexuala cand ajung la dimensiuni intre 2,20 si 2,30 de metrii, iar femelele adulte la 1,50 - 1,80 metrii.

Rechinii de Amazon

La toate pericolele pe care le pot crea pentru om unele specii de pesti din Amazon se mai adauga una, cauzata de niste intrusi: rechinii marini. Acestia patrund in delta Amazonului si apoi pot urca departe pe cursul sau, adaptandu-se perfect la apa dulce.
Daca rechinul-fierastrau (Pristis pristis) nu este periculos pentru om, chiar daca unele exemplare depasesc 5 metrii lungime, in schimb intalnirea cu un rechin-buldog (Carcharhinus leucas) poate sa fie mortala. Aceasta specie care masoara intre 3 si 3,5 metrii lungime, se alatura, prin ferocitatea sa, marelui rechin alb si rechinului tigru. Sunt specialisti care il considera chiar cel mai periculos dintre rechini. Sa mai adugam ca rechinul-buldog urca pe cursul Amazonului pana in Peru, adica pe o distanta de 3700 km!

Echidna - Teposul australian

Echidna are un orificiu bucal ingust, situat la capatul unui bot ca un cioc, lung de 7 cm. Nu are dantura, din cauza regimului alimentar, lipsindu-i chiar si placile dentare, care, la orintorinc, slujesc drept dinti. In schimb, hrana este macerata prin frecare de niste tepi cornosi de pe cerul gurii. In regiunile aride de pe continent, echidna se hraneste cu termite, care au un continut mare de apa; de acea, poate supravietui chiar si doua saptamani fara sa bea. Echidna, careia i se mai spune si "furnicar spinos", isi localizeaza prada prin miros si auz.
Spre deosebire de alte mamifere, la echidna temperatura corpului este de 32 grade Celsius. Insa temperatura sa interna este variabila, influentata de cea a mediului inconjurator. Poate vietui in medii climatice variate, tocmai datorita acestei insusiri. In sezonul rece, cand hrana este greu de gasit, echidna hiberneaza. Face acest lucru ca sa economiseasca energie, intrand in letargie pentru cateva saptamani, timp in care nu respira decat o data la 2 ore. Cand iese din amorteala, se poate incalzii numai in cateva ore. Studierea mecanismului de autoreglare a temepraturii corpului la animale este profitabila in medicina, unde el ar putea fi folosit pentru a induce starea de inconstienta in corpul uman, fara a recurge la anestezice si, ca atare, pastrand pacientul mai mult timp pe masa de operatie si ameliorand rata de recuperare postoperatorie. Capacitatea fiziologica a echidnei poate fi valorificata si in programele spatiale, pentru a-i pune pe astronauti in stare de inertie pe durata zborurilor cosmice.